Alexandru Ioan Cuza a fost un politician și domnitor al Moldovei și Țării Românești, ce a jucat un rol semnificativ în procesul de unificare a celor două principate românești în anul 1859, care a dus la formarea statului modern România.
Născut la 20 martie 1820 în orașul Bârlad, Moldova (în prezent România), Cuza a fost educat la Paris, unde și-a luat bacalaureatul în litere și la Sorbona, obținând calificative lăudabile. Studiază la Facultatea de Drept pentru 2 ani, pe care nu o termină fiind obligat să se întoarcă în țară. În țară își continuă studiile împreună cu fratele său Dimitrie, la Academia Mihăileană. Ulterior, Cuza s-a aflat din nou la Paris, unde a urmat studii în științele războiului și, probabil, le-a continuat pe cele de drept.
Cuza este cunoscut în primul rând pentru rolul său în unirea Principatelor Române într-un stat unitar numit Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Această unire a avut loc la 24 ianuarie 1859, când Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar apoi, la 5 februarie același an, a fost ales domn al Țării Românești.
Alexandru Ioan Cuza a fost un reformator energic și a introdus o serie de reforme importante în timpul domniei sale. Printre acestea se numără reforma agrară, care a dus la desființarea iobăgiei și redistribuirea pământului către țărani, reforma învățământului, care a îmbunătățit accesul la educație și a introdus un sistem modern de învățământ, și reforma administrativă, care a reorganizat administrația locală și centrală, introducerea învățământului primar obligatoriu, unificarea sistemului monetar și militar și reforme în justiție și administrație.
Cuza a fost un lider controversat și a avut mulți adversari politici. În cele din urmă, a fost forțat să abdice în 1866, iar România a devenit o monarhie constituțională cu un principe străin pe tron. Ulterior a trăit în exil în diferite țări europene. Moartea sa a survenit în timpul unei călătorii în Germania, unde a fost înmormântat inițial. În anul 1906, rămășițele sale au fost aduse în România și reînhumate în Catedrala Mitropolitană din Iași, orașul în care a fost proclamat domnitor în 1859.
Alexandru Ioan Cuza este considerat unul dintre cei mai importanți conducători ai României din secolul al XIX-lea și un promotor al modernizării și reformei în țările române. Contribuțiile sale la unificarea principatelor și la implementarea unor reforme semnificative au avut un impact durabil asupra dezvoltării României moderne.
În contextul nostru, ca o recunoaștere a contribuțiilor sale la unificarea principatelor și la implementarea unor reforme semnificative ce au avut un impact durabil asupra dezvoltării României moderne, numele său a fost asociat cu Academia de Poliție. În prezent, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” pregătește viitorii ofițeri de poliție, poliție penitenciară, poliție de frontieră, jandarmi și pompieri prin intermediul Facultății de Poliție și Facultății de Pompieri.
